Jiul se formeaza in depresiunea Petrosani, prin unirea Jiului de Vest (sau Jiului Romanesc) cu Jiul de Est (sau Jiul Transilvanean), la Livezeni-Iscroni.

Hartile si scrierile antice nu consemneaza denumirea raului sub forma sa actuala. Numele acestei ape este pomenit de Herodot si Ptolemeu. Pentru acest rau ni s-au pastrat doi termeni: GILFIL sau GILPIL si RHABON. Atat radacina GIL, cat si RAB sunt daco-getice. Denumirea Rhabon, folosita in Muntenia, va fi probabil inlocuita cu Gilfil sau Gilpil in perioada de formare a statului dac, cuvant ce s-a modificat destul de usor in Jiu si care apare astfel, in 1700, pe harta Stolnicului Constantin Cantacuzino. Acest toponim va fi folosit si de cartografia europeana.

Inclestare milenara intre stanci si suvoaie

Cursul Jiului prezinta un profil tipic, in trepte, a carui explicatie se poate gasi atat in diferenta geologica a unitatilor pe care le strabate, cat si in evolutia cursului sau actual.

De la Livezeni si pana la Bumbesti-Jiu, localitate situata de cealalta parte a muntilor, in judetul Gorj, Jiul si-a faurit, pe o lungime de 33 km, cel mai salbatic defileu de pe apele sale interioare, infatisand, aspru si de temut, inclestarea milenara dintre stanci si suvoaie.

Culmile muntoase se prelungesc dintr-o parte si din alta, mai toate cele impadurite cazand catre Jiu, cu abrupturi de cateva sute de metri. Doar cateva paraie, ca Murgul Mare, Dumitra, Brateul, pe dreapta, si Polatistea Chitiului (Titiului), pe stanga, reusesc sa patrunda cu obarsiile in munte mai mult de 3-4 km.

Salbaticia recunoscuta a defileului provine nu numai din ingustimea sa, din asprimea peretilor care-l delimiteaza, ci si din gravitatea emotionala cu care a fost umanizat. Jiul patrunde in defileu la Livezeni, la 556 m, iar la Bumbesti-Jiu ajunge la 305 m, realizand o diferenta de nivel de 251 m, adica o panta medie de 7,6 m la un kilometru. Structura litologica variata (cuartitele, sisturile ceritoase, amfibolutele, calcarele cristaline - roci foarte rezistente, favorabile formarii si mentinerii peretilor, tancurilor si jgheaburilor) a dus la salbaticia si asprimea defileului.

L. Mrazec si G.M. Murgoci au presupus o origine antecedenta pentru defileul Jiului, raul instalandu-se mai de timpuriu, inainte de inaltarea finala a Carpatilor, intr-o larga ondulatie (negativa) a Panzei Getice. In timpul inaltarii ulterioare si treptate a lantului carpatic, Jiul si-a mentinut si si-a adancit cursul pe traseul initial stabilit.

O sosea si o cale ferata strabat acest defileu. Calea ferata, cu cele 30 de tunele si peste o suta de poduri si viaducte, impreuna cu linia de inalta tensiune de la Paroseni spre Oltenia fac ca salbaticia masivelor muntoase sa capete un aspect cu totul aparte. In defileu, nu departe de Schitul Lainici, se gasesc ruinele vechii Manastiri Visina, ctitorie ce dateaza din timpul domniei lui Mircea cel Batran.

Langa statia de cale ferata meri se afla manastirea Lainici. Reconstruita intre 1812-1818, dupa un plan in forma de trefla, cu un pridvor deschis, cu stalpi de piatra si ornamente din frunze de acant stilizate, manastirea a fost folosita ca punct intarit, in 1821, de catre Tudor Vladimirescu. Dupa 1990 a fost construita o noua manastire.
In 1916, defileul a fost teatrul unor aprige batalii purtate de armata romana.
Vechile drumuri care legau Transilvania de Oltenia nu treceau prin defileul Jiului, ci peste culmile Valcanului.